Crema gradinarului – pentru mainile muncite in frig

Pentru ca afara a venit frigul si am ajuns la tara, unde urmau sa se intample lucruri “agricole” (sapat gradina, scos bulbi, sapat trandafiri si cate si mai cate), am incropit o crema pentru maini extrem de hidratanta, care sa aline pielea uscata si crapata de frig. O infuzie de ceai de musetel delicios, alaturi de multa ceara galbena de albine, lanolina, unt de cacao si ulei de cocos, parfumata cu ulei esential de amyris balsamifera,  crema asta se intinde pe piele si necesita ceva masaj pentru a fi absorbita. Glicerina are grija de hidratare, iar dupa cateva secunde de masaj mainile sunt hidratate si parca ar fi acoperite de oun mic film cerat. Pana la absorbtia completa am senzatia extrem de placuta de … roua pe maini :) . Iar daca la inceput se site usor mirosul delicat de amyris, dupa aplicarea cremei se simte delicat si suav parfumul ceaiului de musetel.

Si crema asta a poposit nu doar pe maini, ci pe orice parte a corpului care a suferit din cauza frigului. Ingredientele formeaza un film protector si hidratant de lunga durata. A fost nevoie sa ma spal pe maini dupa ce m-am dat cu crema si am simtit cum aluneca pielea inca hidratata in timpul si dupa operatiunea aceasta.

A, si pentru ca, dupa cum spune zicala “cizmarul nu are cizme, croitorul nu are haine”, am alergat inebunita cu 30 de minute inainte de plecarea la tara sa imi prepar crema aceasta :) . Pe fuga cantarita si amestecata, a iesit incredibil de placuta pentru maini! Ador cremele de maini si corp cu o consistenta tare, asa cum este si aceasta. doar cu un soc puternic se poate dizloca din recipientul sau , uneori cand iau putin mai mult parca s-ar rupe o bucatica din ea. O crema ferma, batoasa, care isi stie locul !

 

Bine ai venit, toamna rece, nu mi-e teama de tine!

Mojito – Sapun cu sare de mare, menta si matase. SPA-ul se muta la tine acasa

Si asta pentru ca iti ofer pe tava un sapun minunat! Mi-am propus sa il fac de mai bine de jumatate de an, si nu stiu de ce am tot amanat acest moment…  IN fine, am reusit sa imi inving “lenea” si iata-l! Racoritor ca un Mojito pe timp de seara, acest sapun imi aminteste de serile petrecute in Amsterdam impreuna cu colegii mei, Maxime, Alex si Sabine, pe malul unui canal al carui nume imi scapa – cel care trece pe langa Hard Rock Cafe. O masuta asezata deasupra apei, pe un mic ponton (nici nu stiu pe unde aveau chelnerii loc sa treaca!), cu rate care se uitau la noi curioase, si noi sorbind din Mojito cu ochii in soarele-apune… Here’s to you, Sabine, Alex and Maxime! Miss you all!

Dar sa revenim la acest sapun, pe care, de cand l-am luat la testat, il folosesc non stop. Imi caut motive sa tot ajung in baie sa ma spal pe maini cu el. Sau pe corp :) . Miroase a menta, face o spuma fina si densa, care, dupa cateva secunde de frecare in maini seamana cu crema de ras, o spuma matasoasa – datorita pudrei de matase pe care am adaugat-o. Iar culoarea verde deschis se datoreaza unui strop de clorofila.

Pe masura ce se consuma, marginile se rotunjesc si sapunul seamana cu o piatra :-) Asta da experienta SPA, nu? Unt de shea si ulei de cocos, iata ce va rasfata pielea. Evident, saponificate .  Briose sau trandafiri, anyone?

 

Ishtar de vară

Nu o să vă ameţesc cu multe vorbe,  vă povestesc doar de Ishtar de vară. O cremă de corp plăcută, hidratantă, creată pe baza vechii noastre prietene, Ishtar de iarnă. Sau Ishtar simplu, cum doriţi.

Pe Ishtar nu am prezentat-o niciodată pe blog, dar v-o descriu acum: un amestec senzual de unt de cacao auriu, unt de shea nerafinat, ulei de cocos virign si ulei de jojoba auriu. Un amestec spumos si usor de aplicat, care se topeste pe degete si care ajuta iarna pielea de dupa baie sa isi mentina elasticitatea si hidratarea. Şi ce poate fi mai potrivit pentru vară decât versiunea “light”, care intră repede repede în piele, lăsându-te să te încalţi în sandale, să pui costumul de baie şi să o zbugheşti la mare?

Aşa că, apă purificată, combinaţia de uleiuri în proporţii bine alese, acid stearic, ceară emulsificatoare, glicerină, conservant. Fără parfum, pentru că mie îmi place parfumul untului de shea nerafinat . Şi, ca un extra bonus, pudră de mătase, un plus la fiecare atingere!

Cine merge la mare şi vrea să se simtă ca o zeiţă?

Rhassoul aux Herbes

Acum doua zile am facut sapun. Mult sapun. Unul dintre ele este cel pe care vi l-am prezentat in postul anterior – un sapun dulce si fin pentru bebelusi, femei insarcinate si persoane sensibile. Putine ingrediente si nici un pic de parfum.

Astazi insa, o sa va arat alt sapunel, tot cu putine ingrediente, dar de data aceasta si cu ulei esential de arbore de ceai. Ingredientul extra al acestui sapun, pe langa uleiul extravirgin de masline, uleiul de cocos si untul de cacao este argila marocana rhassoul, amestecata cu plante fin macinate: trandafiri, lavanda, henna.

Argila Rhassoul se extrage din Maroc, din muntii Atlas. Depozitele de argila se afla la mare adancime, de aceea este destul de greu de extras. Rhassoul-ul este renumit pentru extrordinara sa putere de absorbtie a apei, ceea ce il face candidatul perfect pentru o masca absorbanta. Am experimentat masca cu Rhassoul cu plante si am ramas incantata de rezultate – totul este sa imi amintesc sa pun suficient de multa apa in el :) .

M-am gandit ca acest sapun va fi minunat pentru fata mea cu probleme. Nu contine extrem de mult rhassoul cu plante, este bland cu pielea si datorita uleiului extra de galbenele infuzat in ulei de migdale dulci, nu o sa o usuce. Mai este o luna pana il pot folosi, si trepidez in jurul sau. Am facut doar 9 bucati din acesta, dar cred ca o sa repet experienta foarte curand :)

enjoy!

There goes my baby!

Pielea unui bebelus este unul din cele mai fine si sensibile lucruri pe care le-am intalnit in viata mea. Nu am inteles niciodata reclamele care promit produse ce iti fac pielea atata de fina precum cea a bebelusilor, am crezut mereu ca este vorba de o comparatie goala, ce “da bine la public”, pentru ca tuturor ne place tineretea copiilor. Ei bine, nu e chiar asa. In clipa in care mi-am atins prima data copilul si i-am mangaiat obrajorii, am stiut ca, intr-adevar, exista o senzatie minunata – atingerea fina si catifelata a pielii unui bebelus. E mai placuta decat mangaierea unei petale de trandafir, este imbujorata, calda si pufoasa, alteori lina , este de nedescris.

Bebelusul, in primele luni de viata, trece prin multe transformari, dar ca numitor comun avem aceeasi piele blanda si fina, mult mai subtire decat cea a unui adult si mult mai predispusa la rani sau inflamatii, la uscaciune si iritati. Desigur, se poate ca niciodata sa nu avem de-a face cu dermatitele, cu iritatiile datorate caldurii sau salivei, cu iritatiile datorate detergentilor din hainele care vin in contact direct cu pielea, cu iritatiile de scutec. Dar, dupa cum scurta mea experienta (de pana acum) de mama imi spune, daca probleme nu apar nu inseamna ca nu treubie sa te feresti de ele.

Cu T. am experimentat la inceput o dermatita, se umplea din senin de bubite, iar in lunile caniculare era plina de bubite mici. Am incercat sa folosesc produsele din gamele dermatocosmetice, sapunurile cu arome si nume complicate, cremele si lotiunile de corp din farmacii. Aveau un oarecare efect, nu pot sa mint, dar pe vremea aceea nu stiam sa citesc etichetele. Cand mi-am dat seama de acest lucru, si am inceput sa zabovesc mult timp la rafturi cautand sa deslusesc lista de ingrediente (care, de multe ori, este acoperita de etichetele ce descriu produsul in limba romana), am remarcat ca majoritatea gelurilor de dus, sapunurilor, lotiunilor si cremelor contin fie parabeni, fie SLAS, fie parfum . Ok, pielea unui adult poate duce multe, dar copii ce vina au? Asa ca , dupa cum am mai scris pe blog, mi s-a parut firesc sa ma apuc sa imi prepar singura atat cosmeticele, cat si sapunurile si samponul. Pentru mine si penru T.

Asa ca ieri, profitand de somnul gagalicei, am “executat” un mare sapun pentru copii si mamici. Un sapun bland, din ulei de masline si turte de masline, ulei de cocos si ulei de palmier, cu infuzie foarte concentrata de galbenele si musetel in loc de apa, fara nici un fel de parfum sau ulei esential, un extra adaos de ulei de galbenele infuzat in ulei de migdale dulci si hidroxid de sodiu. Adica soda caustica. Si nu, nu va intrebati de ce soda caustica – raspunsul este simplu: fara hidroxid de sodiu nu exista sapun. Candva, in viitor, o sa revin cu un articol pe blog despre acest lucru – pana atunci fie ma credeti pe cuvant, fie puneti mana pe un motor de cautare si invatati singurei sau singurele :)

Am facut o mare tava de sapun, dupa cum se poate vedea in poza de mai sus, care era suficient de ferm pana a doua zi pe la pranz pentru a fi taiat.

Acum soldateii stau cuminti sa se usuce – un sapun lucrat manual are nevoie de circa o luna pentru a se evapora excesul de apa. Cu alte cuvinte, cu cat sta un sapun mai mult la uscat, cu atat este mai tare si se consuma mai repede la baie. Eu una abia astept sa il incerc :) . Despre restul de sapunuri facute aseara… intr-o poveste viitoare, cand va voi spune pe larg cate ceva si despre ingredientele pe care le-am pus in el, in afata uleiurilor saponificate, dar si despre untul de corp special facut pentru a alina iritatiile de scutec, si care poate fi folosit foarte bine si ca baza de masaj pentru bebelus, dupa o baie binefacatoare…


Zeita marii

Ieri s-au implinit noua luni de dragoste. Intre mine si scumpa mea fata. Noua luni de cand am vazut-o prima data, de cand dragostea mea pentru ea a crescut exponential, de cand ma straduiesc sa fiu un om si mai bun decat pana acum. Asa ca, in cinstea ei, m-am pus pe facut sapun.

Numele ei inseamna “zeita”. Mai poarta si numele unei flori asociate unei sarbatori romanesti de mijloc de vara, o sarbatoare solara, o floare delicata, parfumata si aurie. Si, cum fata mea s-a nascut la finele anotimpului verde, purtand in nari miros de mare, am decis ca acest sapun nu poate fi decat unul cu miros proaspat, floral, care sa aduca a primavara, vara si mare in acelasi timp. Un sapun simplu, din uleiuri saponificate de masline (extravirgin) si cocos, cu adaos de spirulina din plin, ceara de albine, putin ulei de migdale dulci si parfum din ulei esential de bergamota si geranium. Un sapun foarte foarte foarte bland cu pielea. Nu doar pentru ca asa a fsot gandita reteta de la inceput, ci si pentru ca …. am constatat ca, dupa ce am turnat solutia de soda caustica peste uleiuri, pe fundul borcanului se mai gasea ceva soda nedizolvata. Asta inseamna ca o cantitate nedeterminata de uleiuri va ramane nesaponificata. Adica va fi un sapun ce va sta mult timp la uscat si intarit, dar va fi foarte bland pentru pielea de copil sau pielea sensibila. O binecuvantare, asa cum este si printesa mea pentru mine.

Acest sapun este “editie limitata”. Transa aceasta de sapun va fi doar pentru uz personal si pentru familia mea. O sa fac zilele viitoare si varianta pentru prieteni, pentru care voi avea grija sa fi dizolvat bine bine soda in apa. Va fi un sapun cu siguranta mai tare, dar tot la fel de prietenos.

Iat-o si pe “Zeita Marii”, cum se numeste acest sapun, imediat dupa taiere. Un lot limitat, de sapte sapunuri.

Si dupa inca niste ore, acum si personalizat cu stampila “La Nedeia” :)

Deodorant fara aluminiu

Exact, deodorant fara aluminiu. Mai tineti minte (cei mai in varsta, desigur), ca pe vremea lui Ceausescu nu se gaseau deodorante? ai nostri foloseau cu mare succes simpla apa cu bicarbonat de sodiu. Dar se aplica cu greutate, cu degetele, asta daca nu aveai pile care calatoreau prin afara si iti aduceau vreun recipient mai acatarii…. cu bila sau tip difuser.

Lucrurile au “evoluat” dupa revolutie, si ne-am trezit ca acum avem deodorante si antiperspirante! Spray-uri sub presiune, care mai dauneaza si mediului inconjurator, antiperspirante care ne fac hainele uscate, dar care raman pe ele, se impregneaza dupa fiecare aplicatie pana la momentul in care nu se mai pot spala … Ce stiam noi pe vremea aceea? Nu citea nimeni etichetele (si prea multi dintre noi nici acum nu o facem…), nu stiam ca mai toate contin aluminiu. Si daca stiam, nu stiam ca aluminiul este nociv, ca il gasim in tumori si ca mai este responsabil si de maladia Azheimer, pentru ca se duce frumos spre creier…. Ne gandeam vreunul din noi ca a ne bloca glandele sudoripare nu este un lucru normal, si ca ar trebui sa fie lasat corpul sa functioneze asa cum a fost el programat sa functioneze? Ei bine nu, traim dupa regulile lumii moderne care ne spune ca a transpira e rau. Ne uitam la reclame cu modele anorexice , “placut uscate”, care alearga prin oras si se tin de barele de la metrou asa incat vreun fat frumos sa ajunga cu nasul la axilele lor si sa se amorezeze de ele pentru ca miros frumos si hainele nu sunt ude…

E drept ca senzatia de uscat e placuta, dar cu ce cost vine ea? Cum ar fi daca am putea obtine acelasi lucru in mod natural, fara sa aplicam pe piele chimicale “testate” si “aprobate” de o INDUSTRIE al carei scop nu este binele consumatorului, ci profitul sau? asa ca m-am pus pe studiat si am aflat ca exista alternative!

Asa ca, dupa ce am experimentat cateva retete, am gasit-o pe cea care m-a multumit cel mai mult. Care nu lasa pe haine nici o urma. Unt de cacao filtrat (auriu, cu un parfum discret de cacao), unt de shea bio nerafinat, provenind din comertul cinstit (cu alte cuvinte nu au fost exploatati copii sau femei in Ghana, de unde provine, pentru a fi extras, munca lor este platita cinstit), ulei virgin de cocos (care miroase incantator, de sine statator), bicarbonat de sodiu (responsabil de eliminearea mirosurilor neplacute), amidon de porumb (absoarbe din umezeala) si uleiuri esentiale (levantica, tea tree, rozmarin si/sau salvie). Uleiul esential de salvie regleaza activitatea glandelor sudoripare, dar nu este recomandat persoanelor insarcinate sau care alapteaza. Chiar daca uleiul de levantica si cel de tea tree sunt singurele care pot fi aplicate direct pe piele, fara uleiuri purtatoare, aceste persoane ar fi bine sa evite uleiurile esentiale pe cat posibil, mai ales pe cele clar contraindicate in sarcina, mai cu seama daca sunt deranjate de mirosul acestora. Uleiul de cocos este si el antibacterian si fungicid, deci chiar daca deodorantul nu are uleiuri esentiale, tot va fi eficient. SI, pentru ca vorbim de un deodorant si nu de un antiperspirant, corpul nu sufera: transpiram, asa cum ar si trebui (pentru a elimina din toxine si pentru a va racori pielea), dar nu mirosim.

Cum se aplica? Deodorantul este turnat intr-o cutie de aluminiu, acoperita cu un lac special, care protejeaza continutul de contactul cu metalul (cutia nu rugineste si produsul nu este contaminat). Asa ca se ia cate putin (cam cat un bob de mazare, poate si mai mult daca ai chef) si se intinde cu degetele pe axila. Ce este frumos este ca, datorita bicarbonatului, poti simti cum se maseaza usor zona, iar unturile si uleiul de cocos patrund in piele, lasand-o moale si catifelata. Tot bicarbonatul, pentru ca nu se dizolva, se va simti pe piele o perioada, dar in contact cu transpiratia se va dizolva putin cate putin si nu va mai fi in nici un fel deranjant. Eu privesc aplicarea deodorantului ca pe un scrub fin al axilei ;) . De cand folosesc acest deodorant, recunosc ca nu am mai avut pielea axilei atat de hidratata si fericita ;)

In poza se vede o cutie de 100 de mililitri in care am turnat 80 de grame de produs. Tine destul de mult si, cu siguranta, este cu mult mai sanatos decat deodorantele din comert. Un deodorant de incercat, cu siguranta!!!

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 143 other followers