La Mousse – Spuma cremoasa pentru curatat tenul

Ei bine,  acum MULT MULT timp, cand vorbeam despre lotiunea mea micelara, va amenintam ca o sa va prezint si spuma pentru curatat tenul pe care o folosesc. A trecut cam mult timp de atunci, asa este, si eu tot nu am mai apucat sa o fac. A trecut asa de mult timp, ca am tot refacut reteta de cateva ori (s-a comsumat, tinand cont ca am folosit-o si pentru T. la baie, si pentru par cand nu mai aveam sampon la indemana).

Asa ca , in cateva cuvinte, ce avem noi aici? O combinatie de surfactanti avand ca rezultat un produs cremos, bland cu pielea. Cu adaos de aloe vera, extract din ceai alb, din ceai verde si din ceai honeybush. Cu sau fara apa florala (eu prefer cu). Cu honeyquat si proteine de ovaz. Cu pantenol si glicerina.

Adica plin de umectanti si incrediente film former. Cu un pH usor acid, asa cum ii place pielii. Cu sau fara parfum (eu prefer un suav ulei esential de musetel).

 

Va arat poza veche, primul produs facut, si poza noua – cel mai recent :-) . Ma duc sa ma mai spal pe fata, asa o sa am motive sa mai testez si o cremuta de fata ;) . Scuzati calitatea celei de a doua poze, dar nu am timp sa o aranjez :-)

 

Lavandine

In fine, un sapun pe care il iubeste si sotul meu. Barbatii sunt pretentiosi in ceea ce priveste sapunurile, asa ca am fost tare multumita cand am auzit ca ii place Lavandine, mai ales pe post de sapun de ras.

Din uleiuri de masline si samburi de palmier, cu adaos de unt de cacao si argila alba, mirosind a lavandin si cu o nota delicata de pigment mineral, Lavandine sta si se usuca pentru a fi din ce in ce mai bun atunci cand va ajunge la viitorii sai prieteni!

Mojito – Sapun cu sare de mare, menta si matase. SPA-ul se muta la tine acasa

Si asta pentru ca iti ofer pe tava un sapun minunat! Mi-am propus sa il fac de mai bine de jumatate de an, si nu stiu de ce am tot amanat acest moment…  IN fine, am reusit sa imi inving “lenea” si iata-l! Racoritor ca un Mojito pe timp de seara, acest sapun imi aminteste de serile petrecute in Amsterdam impreuna cu colegii mei, Maxime, Alex si Sabine, pe malul unui canal al carui nume imi scapa – cel care trece pe langa Hard Rock Cafe. O masuta asezata deasupra apei, pe un mic ponton (nici nu stiu pe unde aveau chelnerii loc sa treaca!), cu rate care se uitau la noi curioase, si noi sorbind din Mojito cu ochii in soarele-apune… Here’s to you, Sabine, Alex and Maxime! Miss you all!

Dar sa revenim la acest sapun, pe care, de cand l-am luat la testat, il folosesc non stop. Imi caut motive sa tot ajung in baie sa ma spal pe maini cu el. Sau pe corp :) . Miroase a menta, face o spuma fina si densa, care, dupa cateva secunde de frecare in maini seamana cu crema de ras, o spuma matasoasa – datorita pudrei de matase pe care am adaugat-o. Iar culoarea verde deschis se datoreaza unui strop de clorofila.

Pe masura ce se consuma, marginile se rotunjesc si sapunul seamana cu o piatra :-) Asta da experienta SPA, nu? Unt de shea si ulei de cocos, iata ce va rasfata pielea. Evident, saponificate .  Briose sau trandafiri, anyone?

 

Levant

Am inaugurat si noua matrita pentru sapun. Si iata ce a iesit: un sapun aromat, bicolor (chiar daca se va estompa in timp culoarea mov datorata violetului de gentiene). Ulei de cocos, de floarea soarelui, de masline, unt de cacao, flori de lavanda bio, din gradina, si ulei esential de lavanda. Aromaterapie pentru serile de vara, pentru un somn linistit si plin de vise.

 

Vi-l prezint pe “Levant”. Savurati-l!

There goes my baby!

Pielea unui bebelus este unul din cele mai fine si sensibile lucruri pe care le-am intalnit in viata mea. Nu am inteles niciodata reclamele care promit produse ce iti fac pielea atata de fina precum cea a bebelusilor, am crezut mereu ca este vorba de o comparatie goala, ce “da bine la public”, pentru ca tuturor ne place tineretea copiilor. Ei bine, nu e chiar asa. In clipa in care mi-am atins prima data copilul si i-am mangaiat obrajorii, am stiut ca, intr-adevar, exista o senzatie minunata – atingerea fina si catifelata a pielii unui bebelus. E mai placuta decat mangaierea unei petale de trandafir, este imbujorata, calda si pufoasa, alteori lina , este de nedescris.

Bebelusul, in primele luni de viata, trece prin multe transformari, dar ca numitor comun avem aceeasi piele blanda si fina, mult mai subtire decat cea a unui adult si mult mai predispusa la rani sau inflamatii, la uscaciune si iritati. Desigur, se poate ca niciodata sa nu avem de-a face cu dermatitele, cu iritatiile datorate caldurii sau salivei, cu iritatiile datorate detergentilor din hainele care vin in contact direct cu pielea, cu iritatiile de scutec. Dar, dupa cum scurta mea experienta (de pana acum) de mama imi spune, daca probleme nu apar nu inseamna ca nu treubie sa te feresti de ele.

Cu T. am experimentat la inceput o dermatita, se umplea din senin de bubite, iar in lunile caniculare era plina de bubite mici. Am incercat sa folosesc produsele din gamele dermatocosmetice, sapunurile cu arome si nume complicate, cremele si lotiunile de corp din farmacii. Aveau un oarecare efect, nu pot sa mint, dar pe vremea aceea nu stiam sa citesc etichetele. Cand mi-am dat seama de acest lucru, si am inceput sa zabovesc mult timp la rafturi cautand sa deslusesc lista de ingrediente (care, de multe ori, este acoperita de etichetele ce descriu produsul in limba romana), am remarcat ca majoritatea gelurilor de dus, sapunurilor, lotiunilor si cremelor contin fie parabeni, fie SLAS, fie parfum . Ok, pielea unui adult poate duce multe, dar copii ce vina au? Asa ca , dupa cum am mai scris pe blog, mi s-a parut firesc sa ma apuc sa imi prepar singura atat cosmeticele, cat si sapunurile si samponul. Pentru mine si penru T.

Asa ca ieri, profitand de somnul gagalicei, am “executat” un mare sapun pentru copii si mamici. Un sapun bland, din ulei de masline si turte de masline, ulei de cocos si ulei de palmier, cu infuzie foarte concentrata de galbenele si musetel in loc de apa, fara nici un fel de parfum sau ulei esential, un extra adaos de ulei de galbenele infuzat in ulei de migdale dulci si hidroxid de sodiu. Adica soda caustica. Si nu, nu va intrebati de ce soda caustica – raspunsul este simplu: fara hidroxid de sodiu nu exista sapun. Candva, in viitor, o sa revin cu un articol pe blog despre acest lucru – pana atunci fie ma credeti pe cuvant, fie puneti mana pe un motor de cautare si invatati singurei sau singurele :)

Am facut o mare tava de sapun, dupa cum se poate vedea in poza de mai sus, care era suficient de ferm pana a doua zi pe la pranz pentru a fi taiat.

Acum soldateii stau cuminti sa se usuce – un sapun lucrat manual are nevoie de circa o luna pentru a se evapora excesul de apa. Cu alte cuvinte, cu cat sta un sapun mai mult la uscat, cu atat este mai tare si se consuma mai repede la baie. Eu una abia astept sa il incerc :) . Despre restul de sapunuri facute aseara… intr-o poveste viitoare, cand va voi spune pe larg cate ceva si despre ingredientele pe care le-am pus in el, in afata uleiurilor saponificate, dar si despre untul de corp special facut pentru a alina iritatiile de scutec, si care poate fi folosit foarte bine si ca baza de masaj pentru bebelus, dupa o baie binefacatoare…


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 143 other followers